„Am intrat pe piaţa transferurilor – am luat ce e mai bun din România” : cum se mişcă FCSB sub comanda lui Elias Charalambous
1. Contextul şi ambiţiile lui Charalambous la FCSB
Cipriotul Elias Charalambous a preluat echipa roş-albastră în martie 2023. Sub conducerea sa, FCSB a reuşit nu doar să îşi consolideze poziţia în campionatul României, dar şi să se remarce în cupele europene. De exemplu, în ultimul sezon, Charalambous a reuşit o medie de 1,93 puncte/meci.
În aceste condiţii, obiectivul este clar: să construieşti o echipă care să se impună în România, dar şi să fie competitivă în Europa.
2. Transferurile şi strategia „am luat ce e mai bun din România”
Când a fost întrebat despre transferuri, Charalambous şi-a exprimat satisfacţia faţă de lotul său, dar a recunoscut şi intenţia clubului de a fi activ pe piaţă. De exemplu, într-o conferinţă de presă după victoria cu Dinamo București, scor 0-4, a spus:
> „Sunt jucători care şi-au arătat calitatea … cred că e una din cele mai bune prestaţii de când am venit.”
Mai mult: în iarnă, FCSB a semnat doi tineri jucători cu mare perspectivă, veniţi din curtea lui Farul Constanţa – Alexandru Stoian şi Ionuţ Cercel. Charalambous s-a declarat încântat de aceştia:
„Are un viitor strălucit” – despre achiziţiile respective.
Prin urmare, strategia clubului pare să fie una dublă: să identifice tineri talentaţi români şi să îi integreze rapid în lotul de bază, sub conducerea antrenorului.
3. Omul-cheie în back‐office şi implicarea sa
Este important de clarificat că, deşi Charalambous vorbeşte despre transferuri şi despre ce jucători îi place să aibă în echipă, el însuşi spune că nu este persoana care ia decizia finală privind transferurile. A declarat că:
> „Eu nu fac transferuri. (…) Patronul şi managerul decid cine vine. Eu antrenez echipa.”
Aceasta arată că formarea lotului la FCSB urmează o structură în care antrenorul are un cuvânt, dar deciziile finale aparţin conducerii (inclusiv patronul). Astfel, expresia „am luat ce e mai bun din România” trebuie înţeleasă ca rezultat al colaborării între antrenor, director sportiv şi conducere.
4. Impactul şi provocările acestui plan
Impactul pozitiv:
Lotul pare mai competitiv, iar FCSB a câştigat campionatul în ultimele sezoane.
Integrând tineri români cu perspectivă, clubul poate atât să devină „o rampă de lansare” pentru talente locale, cât şi să-şi menţină sustenabilitatea (mai ales dacă jucătorii cresc şi pot fi transferaţi).
Întărirea imaginii clubului ca destinaţie de top în România.
Provocările:
Identificarea „ce-e mai bun” în România presupune riscuri: nu toţi tinerii se adaptează imediat la presiunea unui club cu pretenţii.
Integrării rapide: dacă sunt aduşi mulţi jucători noi, pot apărea dezechilibre, timp de adaptare, performanţe fluctuante.
Aşteptările ridicate: odată ce se promite „am luat ce e mai bun”, rezultatele trebuie să vină rapid, altfel există presiune externă mare.
5. Ce urmează? – perspective pentru sezonul următor
– FCSB va trebui să gestioneze echilibrul dintre experienţă şi prospătate: să păstreze nucleul de jucători care deja performează, dar să introducă cei mai buni tineri români.
– Antrenorul Charalambous va continua probabil să analizeze meseria sa prin prisma elitei europene — el a declarat că se consultă cu tehnicieni din Premier League.
– Conducerea clubului trebuie să asigure că „achiziţiile bune” nu rămân doar pe hârtie, ci sunt integrate corespunzător în filosofie, mentalitate, joc.
– De asemenea, FCSB trebuie să se pregătească de plecări: dacă jucătorii tineri performează, inevitabil vor apărea oferte. Menţinerea competitivităţii e un joc de echilibru.
6. Concluzie
Planul pare ambiţios: sub comanda lui Elias Charalambous, FCSB nu doar caută să fie campioană, ci să construiască o echipă durabilă, bazată pe talente româneşti. Expresia „am luat ce e mai bun din România” reflectă această intenţie – dar succesul depinde de execuţie: potrivirea jucătorului cu echipa, adaptarea la cerinţe, mentalitatea de campion. Dacă toate piesele se pun corect laolaltă, clubul poate nu doar să domine în Liga 1, ci să-şi ridice ştacheta la nivel european. Dacă nu, riscul e ca aşteptările să overtă-dozeze presiunea.
